Hârtia este un material plan şi subţire, având ca element esenţial suprafaţa sa pe care se
poate scrie, ale cărei dimensiuni sunt mult mai mari decât grosimea sa. Hârtia este obţinută din
fibre de celuloză amestecate.
În fabricarea hârtiei, celuloza de lemn este principala materie
primă, cu toate că şi alte fibre vegetale pot fi utilizate în locul ei. Celuloza
de lemn se poate obţine din multe feluri de lemne tari sau moi cum ar fi:
molidul, bradul, eucaliptul, plopul şi castanul.
Hârtia este materia de bază pentru mărfurile de papetărie şi
librărie. Producţia şi consumul de hârtie din ţara noastră au crescut într-un
ritm înalt în ultimii ani datorită cererii din ce în ce mai mari pentru tipărirea
ziarelor, cărţilor ştiinţifice, tehnice, culturale, şi mai ales pentru manuale şi
cursuri. În prezent şi în perspectivă hârtia se va realiza, într-o măsură din ce în ce mai mare, prin
reintroducerea în circuitul economic a materialelor celulozice utilizate (maculatură, ziare, reviste,
cărţi etc.). Principalele fabrici de hârtie sunt la
Piatra Neamţ, Buşteni, Letea, Scăieni, Secuieni,
Sibiu, Brăila.
Hârtia, asemănătoare cu cea de azi, a fost făcută pentru prima dată în anul 105 d.Ch. la
curtea împăratului Ho Ti în
China
. Se crede că, la început, s-a fabricat din textile nefolositoare
şi apoi coajă de dud şi alte plante din care se produceau ţesăturile. Hârtia s-a produs numai în
China timp de 500 de ani. În anul 610 a fost introdusă în Japonia, iar în 750 în Asia Centrală. În
Europa s-a produs prima dată în anul 1150 în
Spania
, după care producerea ei s-a dezvoltat şi
în restul Europei. În Europa, hârtia se obţinea din textile nefolositoare. Când a apărut tiparul, a
crescut cererea de hârtie şi s-a înregistrat o criză de textile, ceea ce a dus la găsirea altor materii
prime pentru fabricarea hârtiei. În secolul al nouăsprezecelea au început să fie folosite fibrele
tulpinilor plantelor. În 1798 Nicholas-Louis Robert a făcut prima maşină de fabricare a hârtiei
care producea doar o singură foaie de hârtie o dată. În timp, lemnul a devenit prima sursă de
fibră în fabricarea hârtiei, iar fibrele textile încă se folosesc în fabricarea hârtiei tari.
În România, primele fabrici de hârtie s-au construit în 1539 la Sibiu și în 1546 la Brașov,
iar primul act oficial scris pe hârtie este dat de Mircea cel Bătrân mănăstirii
Tismana
în anul
1406.
Pentru a utiliza cât mai puţin lemn, în fabricarea hârtiei se foloseşte maculatura.
Maculatura se dizolvă în multă apă până se reduce la o pastă lichidă, impurităţile mari
precum şi materialele plastice, metalele, etc. sunt extrase, apoi se adaugă produse chimice
pentru a elimina cerneala tipărită. În maşina de hârtie, această pastă trece printr-un număr mare
de bobine, aici apa fiind extrasă şi astfel se obţine hârtia reciclată, care poate fi folosită din nou.