Dar sturzul se lăsă lângă bucăţica de hârtie, deschise pliscul, apucă cu lăcomie cărăbuşul şi hap! hap!-mai să se înece, îl înghiţi. Sărăcuţul cărăbuş!

De pe gard, o vrabie, care văzuse multe în viaţa ei, îşi aşezase puişorii în rând, să privească, de cum zărise cărăbuşul jos. Şi acum îşi luă zborul într-un loc, strigându-şi după dânsa puii, care duceau în minte o învăţătură mai mult.