Multe dintre meseriile practicate cu ani în urmă, au dispărut. Despre ele putem afla din articole din ziar, vizite la muzee, povestirile bunicilor sau străbunicilor.
Aţi aflat din textul literar despre actorii ambulanţi. Aţi auzit însă despre coşar, plutaş, potcovar, birjar, ceasornicar, pălărier, ceaprazar, pantofar, bărbier, şelar sau bragagiu?
Coşar
Coşar
Plutaş
Ceasornicar
Birjar
Birjar
Pe străzile Bucureştiului dar şi în alte oraşe mai mici
puteai vedea circulând în sus şi în jos trăsuri. Ele duceau oamenii
la destinaţie. Birjarul, cel ce mâna caii, întotdeauna politicos,
avea grijă ca oamenii să ajungă cu bine acolo unde îşi doresc.
Pentru vreme rea birjele erau construite special, astfel încât
călătorii să fie feriţi de ploaie şi frig.
Ceasornicar
Într-o cămăruţă puteai vedea un om stând la o
masă plină cu ceasuri desfăcute, cu unelte de tot felul:
cleşti, şurubelniţe care mai de care mai subţiri şi mai mici.
Meşterul ceasornicar avea întotdeauna o lupă pe care o
potrivea în dreptul unuia dintre ochi pentru a putea vedea
şi cea mai mică rotiţă. Cu migală şi răbdare reuşea să
repare de la ceasurile cu pendul până la cele de mână.
Plutaş
Această meserie a
dispărut în urmă cu cincizeci de
ani. De regulă, era o meserie
de familie, moştenită din tată
în fiu. Plutaşii îşi confecţionau
singuri plutele din buşteni
legaţi bine unii de ceilalţi.
Coşar
I se mai spunea şi hornar. Umbla pe străzi strigându-şi numele:
coşar! coşar!
Acolo unde era chemat, se urca pe acoperişul casei şi curăţa
coşul. Folosea după caz fie o perie cu o coadă foarte lungă, fie o bilă
mare de metal legată cu un lanţ.
Coşarul introducea bila pe hornul casei de câte ori era nevoie
pentru a-l curăţa.
Doar mărţişorul-coşar ne mai aminteşte de această meserie
demult uitată.
Coşar
Meseriile tradiţionale se transmit de obicei din
tată în fiu. De la acesta regulă nescrisă nu putea face
excepție meseria de coșar. Așa se numește și meșterul care
împletește coșuri din nuiele de răchită sau de salcie.
potcovar –
pălărier –
ceaprazar –
pantofar –
bărbier –
șelar –
bragagiu –
meseriaș care face potcoave și potcovește animalele de tracțiune
persoană care confecținează, repară, curăță sau vinde pălării
fabricant sau negustor de ceaprazuri (șiret, panglică sau ciucure de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele militare, draperiile, tapițeriile) sau de chipie și de alte obiecte de uniformă militară
persoană care face ori repară pantofi sau orice încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încățăminte
persoană care se ocupă cu bărbieritul sau cu tunsul părului; frizer;
persoană care confecționează (și vinde) șei sau alte obiecte de harnașament (obiecte necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea calului)
persoana care face sau vinde bragă (băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă sau fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă)
Expresie populară: “Ieftin ca braga” – foarte ieftin