Primăvara, fată dragă,
A sosit în sat la noi,
Ca un cântec de cimpoi
Într-o zi de sărbătoare....
A picat azi-dimineaţă
Şi, abia intrată-n sat,
Satul tot s-a deşteptat
În parfum de izmă creaţă!...
Vine-n fiecare an
În pantofi de maghiran ,
Dăruiţi de Sfântul Soare...
Şi de-ndată ce-şi arată
Frumuseţea-mprospătată,
Toţi în jurul ei fac roată!...
Toţi copiii
Şi bătrânii
Îşi umflă, la fel, plămânii
Şi se miră de-aşa fată
Doctoriţă fără plată...
Îi deschid ferestrele,
Să le-alunge boalele
Şi dihonia din case...
Şi-apoi
O pornesc cu ea
Pe şosea,
Până la fântână-n vale,
Ca s-o spele pe picioare.
Fiindcă –n fiecare an
Când soseşte-n sat la noi,
În pantofi de maghiran
Toată-i plină de.... noroi.
