„Zâmbește plin de sine și stă țanțos, așteptând laude, ba, fiindcă se știe scăpat de primejdie, caută pe chipurile alor săi
urme ale îngrijorării care trebuie să îi fi frământat mai adineauri.
Felix si Ernestina citesc însă liniștiți mai departe, iar doamna Lepic îi spune cu nepăsare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat:
– Morcoveață, de azi înainte ai să închizi găinile în fiecare seară.”