Cărăbuşul face parte din familia Scarabaeidae, alături de multe alte specii. Cele mai importante specii din Europa sunt cărăbuşul de mai şi cărăbuşul de pădure. La noi în ţară este foarte răspândit în judeţele Constanţa, Tulcea, Călăraşi.

Îl putem găsi pe diverse specii de foioase: arţar, stejar, fag, mesteacăn, plop, nuc, castan dar şi pe conifere şi pomi fructiferi. Cărăbuşul mai atacă diferite ierburi, castraveţi, sfecla şi salata.

Cărăbuşul are o lungime de 20-30 mm. Capul, platoşa gâtului, partea posterioară şi cea inferioară sunt de culoare neagră.

Aripile numite elitre sunt maro şi prezintă nişte ridicături. La cap putem observa o pereche de antene îndoite, care la masculi prezintă la capăt şapte franjuri lungi, ca nişte frunzuliţe, iar la femele prezintă numai şase franjuri ceva mai scurte.

Femela cărăbuş depune la 25 cm adâncime în pământ, aproximativ 10-30 de ouă rotunde şi gălbui. Ea depune ouă de trei ori, în număr din ce în ce mai mic, cu pauze de hrănire.

Larvele ies din ouă după 4-6 săptămâni.

Larva ajunge până la şaizeci şi cinci mm lungime. Este rotunjită în zona abdominală şi are trei perechi de picioare ce pornesc din zona toracică. Capul este maroniu şi clar delimitat de restul corpului.

Perioada de zbor a cărăbuşului este în aprilie şi mai, iar atunci aceştia roiesc în zbor pe la amiază şi pe înserat. De obicei nu-i place căldura soarelui, de aceea este activ în timpul nopţii.

Cărăbuşul reprezintă hrană pentru: lilieci, ciori, vrăbii, bufniţe, mierle, arici, cârtiţe etc.

Pentru a-şi feri recolta de invazia cărăbuşilor, este bine ca omul să acopere straturile de plante cu o bucată de plastic sau pânză pe perioada zborului acestora sau să planteze păpădii, deoarece acestea sunt hrana lor preferată.