S-a iscat un vârtej ca din senin. S-a înşurubat în pământ, apoi a pornit-o peste câmp, curţi şi livezi, luând cu el tot ce găsea mai uşor în cale. Şi dacă de pe jos fura flori, pene şi hârtii, de pe-o ramură luă un cărăbuş mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochişorii ca două neghiniţe. Cărăbuş de primăvară.

Când l-a luat vârtejul pe sus, şi-a strâns şi el picioruşele, şi a văzut că poate zbura şi fără să dea din aripi.