La circ, în Târgul Moșilor,

Pe gheața unui răcitor,

Trăia voios și zâmbitor

Un pinguin din Labrador .

-Cum se numea?-Apolodor.

-Și ce făcea?-Cânta la cor.

Deci, nu era nici scamator,

Nici acrobat, nici dansator;

Făcea și el ce-i mai ușor:

Cânta la cor. (Era tenor)

Grăsuț, curat, atrăgător

În fracul lui strălucitor

Așa era Apolodor.

Dar într-o zi, Apolodor,

Spre deznădejdea tuturor

A spus așa:-Sunt foaaarte trist!

Îmi place viața de corist

Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dor

De frații mei din Labrador!

O, de-aș putea un ceas măcar

Să stau cu ei pe un ghețar...

Apoi a plâns Apolodor.

Când l-a văzut pisoiul Tiț

Plângând cu hohot și sughiț

I-a spus:-Prietene, ți-aș da

Mustața și codița mea,

Aș da o litră de caimac

Aș da orice să te împac

Zău, nu mai plânge, te implor!!

Dar el plângea:-Mi-e dor, mi-e dor

De frații mei din Labrador!

Și-au încercat să-l mai împace

Ariciul, dăruindu-i ace

Și ursul, cu un pumn de mure

Proaspăt culese din pădure.

Şi iepurele Buza-Lată

( Colegi de-ai lui Apolodor,

Maeștri cântăreți la cor).

Cămila Suzi, cea mai tristă,

Plângea cu fața în batistă,

Ea îi fusese ca o mamă

Îl învățase prima gamă

Dar el plângea: -Mi-e dor, mi-e dor

De frații mei din Labrador...

Colegii lui Apolodor

S-au dus atunci la dirijor.

Maestrul Domilasolfa

Cu haina lui de catifea

I-a ascultat și, gânditor,

S-a așezat pe canapea oftând:

Sărmanul meu tenor...

Se poate prăpădi de dor...

Să plece dar spre Labrador...

Și a plecat Apolodor.

La început, a fost ușor:

L-a dus spre nord, l-a dus în zbor

Un avion, un bimotor

Și, stând picior peste picior,

Cânta, cânta Apolodor

Cânta cu glasul de tenor

Dar, între timp, înflăcărându-l

Năucitorul peisaj,

Sări pe-o aripă cu gândul

Să dea dovadă de curaj.

Apoi, cu parașuta în spate

Se zbengui Apolodor

Ba agățându-se de roate

Ba stând călare pe motor

Așa, cu zborul singuratic,

Ar fi ajuns în Labrador

Dar l-a lovit un nor zănatic

Și a căzut Apolodor…

La Capul Nord, la Capul Nord

Adăpostit într-un fiord

Stătea pe țărm Apolodor

Posomorât și gânditor.

Ședea pe țărm tăcut și trist,

Acest tenor, acest artist

Stătea cu parașuta spartă

Nu tu busolă, nu tu hartă...

În larg vuia clocotitor

Întreg potopul apelor.

Și se jelea Apolodor...

O, frații mei din Labrador,

Adio vouă, tuturor,

Pesemne că mi-e dat să mor

Aici, pe țărmul mărilor

Și ce păcat, eram tenor!

Cântam frumos, cântam la cor...

O, frații mei din Labrador,

O, frații mei din Labrador,

Așa jelea Apolodor...

Dar iată, iată un vapor!

E pescadorul METEOR,

Cel mai de frunte pescador

Din Baltică în Labrador.

Sirena șuiera de zor:

-Heeei! Cine ești?

-Un călător.

-Cum te numești?

-Apolodor.

-Și încotro?

-Spre Labrador.

-Hai urcă-te, Apolodor,

Ai drum ceva mai ocolit

Căci navigăm spre răsărit

Dar tot ajungi în Labrador,

Hai, urcă-te pe pescador...

A fost un drum fermecător.

Dar, pân-la urmă, se opri

În port vaporul METEOR

Și debarcă Apolodor

La Behring, într-o bună zi...

Apoi, trecând peste strâmtoare

Cu luntrea unui eschimos,

Porni spre Labrador, pe jos,

Porni cu mare nerăbdare ...

Pe unde-a fost, nu prea se știe

Dar după câte-am priceput,

se pare că a străbătut

Alaska rece și pustie...

Foarte însemnate

Sunt noutățile aflate

Pe când vorbea la telefon

În nu știu ce localitate

Pe malul fluviului Yukon.

Ce noutăți? pe cât se pare

I-a spus Bursuk: - În Labrador

Ai fost născut din întâmplare,

Căci nu-i picior de pinguin.

Familia Apolodor

A stat și ea, foarte puțin

(Venise numai în plimbare)

Acum, după câte-aud

S-a stabilit la Polul Sud

Pe gheața Golfului Terror ...

Bursuk era convingător:

Se bizuia pe vechi tratate,

Pe tomurile studiate,

Pe manuscrise, pe citate,

Pe documente ștampilate.

Avea, în orice caz, dreptate.

Deci, l-a crezut Apolodor

Și n-a mai mers spre Labrador...

În orice caz, Apolodor

E clar că a pornit spre sud.